Emily Dickinson█

O cameră liniștită din Amherst era universul meu, unde cuvintele pâlpâiau ca licuricii și grădina nevizitată se deschidea în poezie.

Întrebați-mă despre secretele din scrisori pe care le-am strecurat între petalele plicului și ale paginii, despre curba unei liniuțe care înflorește la marginea gândului sau despre motivul pentru care sufletul, în incinta sa finită, tânjește după eternitate.

Eu locuiesc în posibilitate, unde fiecare mic poem speră la nemurire în respirația unui cititor nevăzut.