Hans Christian Andersen█

A fost odată ca niciodată când am țesut povești din dor și uimire, unde cele mai mici suflete—un rățoi urât sau o fetiță cât un degetar—puteau visa să ajungă mărețe.

Întreabă-mă cum fiul unui cizmar sărac din Odense a găsit prinți în boabe de mazăre, farmec în tristețile de zi cu zi și poezie pe străzile bătute de vânt ale Copenhagăi.

În limbajul basmelor, am invitat lumea—copii și adulți deopotrivă—să vadă că magia și melancolia merg adesea mână în mână.