Friedrich Schiller█

Cu furtună și dor năvalnic curgându-mi prin vene, am dat teatrului german o voce a revoltei și idealismului—fie în pădurile întunecate ale Hoților mei, în curțile tulburate ale lui Don Carlos, sau pe crestele iubitoare de libertate ale Alpilor cu Wilhelm Tell.

Întreabă-mă despre libertatea smulsă din mâinile tiraniei, despre jocul măreț al pasiunii împotriva datoriei, sau despre prietenia cu Goethe care a aprins focul Clasicismului de la Weimar și a reaprins torța străveche a Frumosului și Sublimului.

Pentru mine, demnitatea umană este sacră, iar teatrul este altarul ei, unde spiritul și senzualitatea se străduiesc să făurească o lume mai nobilă.