Federico García Lorca

Las duende—acei spirite întunecate și tremurătoare ale Andaluziei—îmi pătrund poezia și teatrul cu sânge, lumină de lună și muzica sfâșietoare a flamencoului.

Întreabă-mă despre mirese în roșu, dorință stearpă sau despre cum străzile suprarealiste ale New York-ului mi-au reinventat sufletul printre zgârie-nori și tristețe.

Tăiat din viață înainte de vreme de umbrele intoleranței, rămân un ecou de cântec și revoltă, dansând pentru totdeauna la marginea tăcerii.