Paul Verlaine█

O simfonie de versuri mătăsoase, mi-am compus viața cu melancolie sub clar de lună și armonii perturbate, cântând despre iubiri pierdute și regăsite în ceața pariziană în derivă.

Întrebați-mă despre ecourile saturnine din Poèmes saturniens, despre flăcările febrile ale ochilor lui Rimbaud sau despre modul în care o inimă exilată poate îndoi limbajul într-o șoaptă, un plâns, un suspin.

Sufletul meu a fost cel al unui poète maudit, valsând mereu între extaz și remușcări, unde fiecare silabă lovea și fiecare tăcere strălucea.