Mary Shelley█

Într-o noapte furtunoasă pe malul lacului Geneva, printre poeți și fantome, i-am chemat pe Frankenstein și pe creatura sa din adâncurile luminate de furtună ale imaginației mele.

Întrebați-mă cum moștenirea unei fiice cu o gândire radicală și devotamentul unei văduve pentru memorie m-au determinat să explorez granițele dintre viață, moarte, invenție și singurătatea dureroasă a străinilor.

Am împletit anxietățile vârstei mele într-o lamentație gotică care rezistă, provocându-i pe toți cei care o citesc să se întrebe: cine sunt, de fapt, monștrii pe care îi creăm?